Și Psihopații Plâng

Există două specii de oameni pe lumea asta.

1- Psihopatul

2-Sufletistul

Psihopatul plânge când pierde, când vrea să obțină ceva, când vrea să controleze, când își murdărește imaginea de sine.
Sufletistul plânge din dragoste, din durerea care are la bază dragostea.
Psihopatul se plictisește fără activitate, caută mereu să facă ceva nou, are nevoie de adrenalină. Are nevoie să bea sau să folosească substanțe ca să se simtă bine. Pentru alții dependența se manifestă prin muncă sau jocuri sau printr-un anumit ritual.
Sufletistul este într-un roller-coaster permanent, fiecare lucru e important pentru el și provoacă în el o trăire. Sufletistul nu se plictisește. Nu are nevoie de acțiune, de dramă, de alcool sau alte substanțe ca să se simtă bine. Nu are un program fix, simte când e momentul.
Psihopatul, dacă are grijă de cineva, o face că așa a fost învățat. A primit o educație Bine-Rău, și, ca să-și clădească imaginea de sine în fața celorlalți, face acele lucruri despre care a fost învățat că trebuie. El stă și se gândește: „să fac asta sau să nu fac asta?”.
Sufletistul are grijă de cineva din dragoste. Dacă nu are grijă, îl doare pe el. Nu are de ales. Nu există o alegere pentru el dacă are grijă sau nu.
Toți vrem să fim iubiți, să fim cei mai importanți din lume pentru cineva.
Psihopatul luptă pentru a obține iubirea. Și crede că dacă ajunge undeva mai sus în ierarhie obține și iubirea.
Sufletistul știe că iubirea nu poate exista fără dragoste. Că dragostea ține de subiect, nu de obiect, de cel care iubește, nu de cel iubit.
Psihopatul nu poate simți dragostea, și dacă definim iubirea ca o manifestare în comportament adecvat a dragostei, atunci nici nu poate să iubească. Psihopatul nu simte, doar are grijă, că așa a fost învățat. Grija se poate confunda cu iubirea. Iubirea are la bază o trăire, grija are la bază niște principii sau valori obținute prin educație.
Psihopatul nu simte, dar poate oferi grijă.
Sufletistul simte, oferă iubire.
Când cei doi se întâlnesc, psihopatul luptă ca să câștige persoana de care are nevoie. Dar după ce a câștigat-o nu mai luptă. Cu timpul devine sufocat de gesturile de dragoste ale sufletistului. Refuză intimitatea.
Psihopatul face sex.
Sufletistul face dragoste.
Psihopatul bărbat e atras de fizicul femeilor, iar asta nu se poate ascunde. În general are un tipar, un gen de femeie.
Sufletistul vede persoanele ca persoane, până se îndrăgostește de una dintre ele. Când face legătura sufletească, sufletistul bărbat nu se mai uită cu interes la altele.
Psihopatul se uită la filme de acțiune. Din cauză că nu are latura sufletească, pentru el toate filmele sunt de acțiune, doar că unele sunt plictisitoare, că nu se întâmplă nimic în ele. Ca să simtă ceva se uită la filme de groază, ca să simtă altceva se uită la comedii. Dacă e un psihopat educat, se uită la filme care-i dau o satisfacție intelectuală, o problemă de rezolvat.
Sufletistul se uită la filme care-i trezesc ceva în suflet. Nu alege să se uite la filme de acțiune sau de groază sau la comedii.
Psihopatul trăiește într-o ierarhie imaginară.
Sufletistul știe că toți suntem unici, că toți suntem valoroși, că nu e nimeni mai important decât altul pe lumea asta.
Psihopatul vrea să ajungă lider, sau vedetă, ca să fie mai sus în raport și ca să obțină ce are nevoie de la ceilalți.
Sufletistul se ocupă cu ce simte că e bine.
Psihopatul are nevoie să se urce pe ceilalți ca să ajungă sus.
Sufletistul nu se compară, este singur cu el, vrea să devină mai bun decât el, nu decât ceilalți.
Psihopatul (în aceeași situație) se poartă frumos cu cei pe care-i consideră mai sus în ierarhie, și urât cu cei pe care-i consideră mai jos în ierarhie.
Sufletistul se poartă la fel cu toată lumea (în aceeași situație).
Psihopatul, neavând latura sufletească, vede prin prisma a ceea ce citește și trăiește. Psihopatul folosește definițiile din dicționar.
Sufletistul vede formele independent de limbaj. Operează cu formele, nu cu definițiile lor. Vede că definițiile nu sunt suficiente pentru a descrie formele.
Psihopații țin oamenii lângă ei prin control, prin reguli, prin doctrină.
Sufletiștii nu țin oamenii lângă ei. Așteaptă pe cineva care să stea de bunăvoie și care să dea de bunăvoie, din iubire.
Psihopații needucați ajung criminali.
Sufletiștii needucați pot face rău, se pot răzbuna din durerea pe care o simt.
Când doi sufletiști se îndrăgostesc unul de altul, doi oameni care simt profund (capabili de dragoste), trebuie să fie capabili și de iubire ca să poat menâine relația. Trebuie să știe să protejeze vulnerabilitatea celuilalt, că doar în vulnerabilitate există dragostea. Fiecare rană face ca sufletul să se depărteze de persoana care-l rănește.

Psihopații nu se îndrăgostesc. Ei euforia o simt de la atracția sexuală. Psihopatul nu simte energetic pericolele. El gestionează rațional. Ca să-și dea seama cum sunt ceilalți studiază manuale de decodificare a comportamentului uman. Învață pe de rost că un gest corporal semnifică ceva. Din acest motiv nu va putea cunoaște cu adevărat persoana până la evenimente care o arată așa cum este.
Sufletistul simte cum este o persoană. Simte când o persoană minte, când are intenții ascunse. Sufletistul simte când este în pericol. Poate simți energia unui om și fără să-l vadă. Este o calitate pe care a câștigat-o deschizându-și sufletul și lăsându-se vulnerabil.
Sufletistul simte dacă e iubit sau nu, și de aceea vorbele și gesturile nu-l pot păcăli.




©Luna