Cum au ajuns SUA să domine prin forță fizică

Europenii au descoperit America.
Au plecat europenii în America, pe „noul tărâm”.
Dar hai să ne întrebăm: De ce? Ce-i poate mâna pe niște oameni să lase familia, locurile dragi, stabilitatea, tradițiile, siguranța? Care sunt tiparele de oameni care preferă să plece? Nu toți au fost dornici de a obține ceva moca, să ia cu forța, să-și facă regat. Au fost și unii visători, aceia care căutau ceva, și au plecat acolo să-și găsească destinul. Poate unii sperau la mai bine, la o viață de la zero. Poate unii nu aveau nimic și credeau că pot să-și facă acolo un trai mai bun. Au fost mai multe tipuri de oameni care au plecat.
Doar că, atunci când au ajuns acolo, nu existau legi. Iar psihopații au putut să-i măcelărească pe cei care le stăteau în cale sau pe cei care aveau ce le trebuia lor. Într-o lume fără legi unde au ajuns mulți dornici să-și facă avere, oare nu-i „normal” să se fi întâmplat așa? E perfect „normal”. Apărea concurență la un producător de bere? Se duceau cu armele și ciuruiau tot. Ăștia au fost cei care au dominat în afaceri în SUA fără legi. Ei au ajuns în „elita” care s-a grupat în centre de putere și care acum decide politica lor. Ei sunt urmașii psihopaților care au luat prin forță fizică de la început și care și-au educat odraslele cu aceleași principii.
Psihopații nu iubesc. Ei nu dau decât dacă-și trag la imagine ceva din asta. Lipsind iubirea, totul se rezumă la raționamente, la comparații, la raport. Pentru un om care iubește cineva special e cel pe care-l iubește. Ca să fii special pentru cineva, știi că e de-ajuns să fii iubit. Că nu trebuie să fii VIP, că nu trebuie să ai averi, să fii cult, deștept, talentat. Dar asta știu numai cei care sunt capabili să iubească. Ceilalți, netrăind experiența iubirii pentru altul, au credința că a fi special depinde de niște atribute. Și vor să fie mereu primii, să fie cei mai apreciați, cei mai frumoși, cei mai deștepți...etc. Ca să fii special într-un context unde nu există iubirea care te face special, trebuie să te raportezi la ceilalți. Trebuie să devii mai sus decât altul ca să fii special. Și de aici conflictele, invidia, răutățile, competiția, dominanța, nevoia de a controla, de a-și apăra locul.
În Statele fără legi au câștigat psihopații.
Au făcut în jurul lor un mediu în care ei să fie speciali, ei să fie deștepți. Și nu ai cum să faci asta fără să-i ții pe ceilalți proști, dependenți și săraci. Și-au creat o țară ca să-i pună pe ei în valoare, care să-i facă să pară speciali. Și nu doar atât. S-au extins cum au putut, pe alte părți de glob.
Ceea ce ei nu-și dau seama e că în curând li se va dărâna șandramaua.
Sunt țări puternice care au investit în colectiv, ca să facă un mediu bun pentru toată lumea. Ei nu și-au sabotat oamenii ca să se simtă mai speciali comparativ cu ei. Nu i-au ținut proști, ci au investit în educația lor. Deja sunt mult mai sus decât Statele. Și noi, dacă am cere ajutor, poate ni s-ar da.
Eu nu cred că Statele vor mai rezista 100 de ani dacă urmează același drum, în raport de forțe, pentru cucerire. Că peste 100 de ani vecinii de peste gardul celălalt o să fie așa de sus, că o să se inverseze raportul de forțe.
Și ăla va fi momentul în care psihopații își vor lua ceea ce și-au pregătit singuri și n-au știut.

Feminismul toxic: arma bărbaților toxici și a femeilor toxice

Feminismul a plecat de la faptul că femeile nu aveau drepturi egale cu bărbații. Demersul a fost îndreptățit. Dar, așa cum spuneam în articolul „Limbajul Narcisiștilor”, la cele mai multe concepte apar două înțelesuri, unul autentic, onest, iar altul în scop de manipulare. În timp, cu scopul de a obține mai mult sau de a ataca, femeile manipulatoare au schimbat sensul feminismului într-un concept cu raport de superioritate-inferioritate față de bărbați, nu cum a fost inițial, un demers pentru un raport de egalitate. Adică au făcut exact aceeași nedreptate pe care au făcut-o și bărbații toxici: au creat categorie și au vrut să fie mai sus decât categoria cealaltă. Aceste femei îi numesc pe bărbați în continuare misogini, dar ele ar face la fel într-o poziție de dominanță, protejând categoria din care fac parte. Sunt puțini oameni care pot fi echidistanți, care pot să simtă egal pentru ambele categorii. Aceștia sunt cei orientați sufletește, care sunt capabili de iubire. Eu am fost singura care, atunci când polonezele au ieșit în stradă să protesteze împotriva interzicerii avortului, am atras atenția că bărbații au fost mereu de partea asta a baricadei, și ele nici n-au observat. De câte ori femeile fac copii fără ca bărbații să vrea, îi manipulează, îi șantajează apoi cu copiii, îi moștenesc. Le-am spus că acum vor simți și ele cum e să decidă altul să aibă un copil. Bărbații vor sex (nu vor copii decât de vreo două ori în viață și nu cu oricine). Femeile mint, îi prind și profită apoi de ei.
Ar trebui semnat un contract înainte să ai o relație sau o aventură. El s-o pună să semneze că i s-a adus la cunoștință faptul că el nu vrea copil, și că dacă se întâmplă, el nu-și asumă răspunderea. Și atunci, dacă ea rămâne gravidă, să-și asume creșterea, nu să se facă parazit pe un bărbat care n-a vrut decât să facă și el sex.
Oricât nu sunt de acord cu sexul ocazional, pot să mă detașez de valorile mele și să mă uit de la distanță.
Și nu e vorba doar de creșterea copilului.
Dacă o femeie poate să decidă dacă avortează copilul de la un anumit bărbat, de ce să nu aibă și bărbatul respectiv același drept? Când apare o situație parazitară, și el nu vrea să aibă copil cu ea, de ce el nu poate să decidă avortul? Dacă bărbatul vrea copilul și femeia avortează? Nu e același lucru ca atunci când bărbatul nu vrea copilul dar femeia îl păstrează?
Femeile se justifică cu faptul că e corpul lor. Și asta e corect, cum să mă pui ca femeie să fac un copil pe care nu-l doresc? Tocmai de asta ar fi trebuit ca femeile să aibă compasiune pentru bărbați și să înțeleagă prin ce trec ei tot timpul din cauza femeilor care le fac copii fără ca ei să vrea.
Când am comentat asta, au sărit toate pe mine cu gura, că și-așa nu-și asumă ei nici o răspundere. Dar nu-i așa, eu văd cazuri. Au vrut să paraziteze, iar ei au ales: unul să viziteze regulat, să crească copilul cu tată, în timp ce avea altă relație, iar alt bărbat a luat-o de soție, ca să nu-i strice imaginea, apoi au dat divorț. Dar ambele sunt aranjate financiar. Și ambele o să-i moștenească.
Feministele manipulatoare sunt acelea care folosesc categoria pentru a obține mai mult, sau un folos injust.
De cealaltă parte a baricadei stau bărbații cu masculinitate toxică. Cei care vor femeia „la cratiță”, să-i deservească, să-i asculte (în sens manipulator). Și când femeia vrea egalitate, ei acuză cu Feminismul toxic. Că rolul femeii e să facă copii. Wow, trebuie să suferi de megalomanie să-ți permiți să afirmi că știi ce trebuie să facă altul. Care sunt bărbații cu masculinitate toxică? Bărbații slabi, care nu pot face ca o femeie să stea cu ei din libertate, și atunci o țin în lesă cu teoria. Un bărbat adevărat, care e capabil să fie singur, nu manipulează nici o femeie să stea cu el. Bărbații slabi vor să arate că sunt puternici. Și fac raportul, ca să arate că sunt mai sus. Dar există și situația în care femeia e o putoare și n-ar face nimic. Adică ni-mic. Și atunci vine cu feminismul toxic, acuzându-l pe bărbat că o vrea la cratiță.
De fapt feminismul toxic nu este decât o metodă de manipulare a unor femei care vor să facă raport de superioritate-inferioritate, și să stea cu o treaptă mai sus. Bărbații cu masculinitate toxică foosesc coceptul de feminism toxic în interesul lor, ca să se urce ei cu o treaptă mai sus.
E ușor să recunoști feminismul toxic sau masculinitatea toxică. Vezi cât se bagă unul în spațiul celuilalt. Cine peste cine intră? Cine se urcă mai sus peste celălalt?

©Luna