Să clarific termenii.
A te f*te = a întreține relații intime fără să iubești acea persoană, a folosi actul sexual pentru ceva, a-i da un scop.
Deși pare că religia e contra f*tutului, dacă ne uităm mai cu atenție descoperim că în realitate, în fapt, pentru religioși, actul sexual (f*taiul) este mai important decât iubirea.
Să începem de la faptul că d.p.d.v. religios este condamnabil să-ți creezi plăcere sexuală singur. Dacă vrei plăcere sexuală, e acceptabil doar să te f*ți.
Dar dacă vrei să te f*ți, trebuie să te căsătorești și dup-aia.
Dacă nu te f*ți, n-ai să aștepți neatins de alții sau de propria-ți mână până la 45 de ani ca să găsești persoana potrivită. Cei care nu întrețin relații intime înainte de căsnicie se căsătoresc devreme, și nu fac o alegere curată, autentică. Faptul că abia așteptă să se f*tă are mare greutate în alegerea lor. Apoi îi țin împreună alte reguli cum ar fi „trebuie să-ți duci crucea”, „să nu dai divorț”, obligații sau nevoi omenești.
Ce mi se pare ironic e că preoții, diaconii, trebuie/e de preferat să fie însurați ca să fie hitoronisiți. Hai să vedem cine are prioritate la parohie, sau la posturi. De ce trebuie să fie însurați? Ca să nu preacurvească (se nu se f*tă în stânga și-n dreapta, ci să aibă acasă un vagin disponibil, ca să nu facă instituția de râs).
Tinerii ăia, vai de capul lor, cum ajung ei să-și aleagă soțiile pentru un vagin, ca să poată lua un post în sistemul lor. Și apoi ce se fac dacă nu merge, dacă nu se mai iubesc, dacă își dau seama că nu sunt unul pentru altul?
Oamenii ăștia își vând sufletele ca să aibă partener stabil pentru f*tut, cu scopul de a se integra în cerințele (oficiale sau mai puțin oficiale) ale cultului religios, unde speră să primească un job.
Pentru mine asta înseamnă preacurvie, să te însori ca să ai ce să f*ți, ca să te încadrezi în criteriile preferabile de angajatorul tău.
Eu nu m-am f*tut niciodată. Nu am folosit nici un act sexual ca să obțin un avantaj, așa cum fac preoții. Nu am pus f*tutul pe primul loc așa cum face religia. Pentru mine actul sexual este 100% pur, și de asta nu se produce ani de zile dacă nu există dăruirea sufletească totală.
Dacă mă duc la un preot să mă spovedesc și-i spun cu câți bărbați am întreținut relații intime în toată viața mea, ar spune că nu sunt demnă de împărtășanie. Dar eu nu am preacurvit nici măcar o dată, am dat totul, 100% sincer și onest. Nu doar că nu am folosit relațiile intime cu un scop, dar nici măcar nu le-am folosit strict pentru actul în sine. Adică nici măcar sex de dragul sexului n-am făcut. Toate au fost cu speranță, cu dorința de a construi ceva trainic și frumos, cu dăruire sufletească. Doar că nu s-a materializat nimic din diferite motive.
Preotul preacurvește zi de zi cât timp folosește căsnicia pentru un scop, cât timp folosește o femeie pentru a avea vagin stabil, conform cu cerința de angajare. Cred că nu-și imaginează cineva că toți tinerii ăia își găsesc jumătatea chiar atunci sau că apare vreo iubire care-i ține împreună.
Sunt reguli.
Nu le urmezi, pa și la revedere.
După ce își însușesc bine doctrina, fac raport de superioritate inferioritate cu femeia, că așa era în Evul Mediu când au fost scrise învățăturile urmate și în ziua de azi de Biserică. Dacă au avut o dimensiune sufletească, mai devreme sau mai târziu o vor pierde. Vor rămâne cu raționamentele pe baza cărora își clădesc viața și cu ajutorul cărora pot judeca foarte ușor ce e bine și ce e rău, cine face bine și cine face rău. De cele mai multe ori vor face raport de superioritate-inferioritate și cu restul „păcătoșilor”, cu ei mai sus în raport, că doar ei f*t un singur vagin; nu mai contează de ce și pentru ce.
👉👌
No comments:
Post a Comment